Hidrografia României | fluvii, râuri, lacuri

România dispune de o rețea bogată de ape curgătoare, sub forma râurilor, natura însăși fiind determinată de principalul fluviu al Europei - Dunărea- care colectează în matca sa aproape toate aceste ape. Există și ape stătătoare sub formă de lacuri cu apă dulce și sărată, lacuri de acumulare construite de către om cu diverse utilizari practice. Sub pământ se gasește foarte multă apă numită apă subterană (freatice și de adâncime).

Harta hidrografică a României

Apele curgătoare (Raurile Romaniei)

Dunărea

- este al doilea mare fluviu al Europei ca lungime (2857 km) și ca debit (5560 m³/s la intrarea în țară), și primul ca importanță;

- la despărțirea în cele trei brațe are un debit de 6470 m³/s;

- străbate aproape întreaga Europă, de la V la E, izvorând din apropierea Rinului (Munții Pădurea Neagră);

- Pe teritoriul românesc străbate 1057 km și parcusul său cuprinde mai multe sectoare:

1. defileul Bazias-Orșova

- cu afluenții: Nera și Cerna;

2. Porțile de Fier-Calarași

- cu afluenții: Topolnița, Drincea, Desnățui, Jiu, Olt, Călmățui, Vedea, Argeș, Mostiștea;

3. Calarași-Brăila (Bălțile Dunării)

- cu afluenții: Ialomița, Călmățui

4. Dunărea maritimă

- cu aflenții: Siret și Prut

- la Pătlăngeanca Dunărea se desparte în brațele Tulcea și Chilia, apoi la est de orasul Tulcea, se desparte în Sulina și Sf. Gheorghe.

Rețeau de râuri

Râurile din România izvorăsc din Carpați și se îndreaptă spre exteriorul cercului carpatic de la centru la margine având o scurgere radiară.

În funcție de direcția de curgere, rețeaua românească de râuri poate fi împarțită în mai multe grupe: 

1. Grupa de vest, nord-vest

Tisa curge doar 60 km pe granița cu Ucraina

- cu aflenții: Vișeu, Iza, Someș, Crasna, Barcău, Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Mureș, Bega

Aflenții Someșului: Someșul Mare, Someșul Mic, Almaș, Agrij, Lăpuș, Firiza;

afluenții Mureșului: Arieș, Gurghiu, Târnava Mică, Tărnava Mare, Sebeș, Ampoi, Niraj, Strei. {mospagebreak}

2. Grupa de sud

Dunărea

- cu afluenții: Tmiș, Bârzava, Caraș, Nera, Cerna, Drincea, Jiu, Topolnița, Desnățui, Olt, Călmățui, Vedea, Argeș, Mosiștea, Ialomița

afluenții Timișului: Râul Rece, Bistra

Afluenți Nera: Miniș

afluenții Jiului: Tismana, Motru, Gilort, Amarandia

afluenții Oltului: Râul Negru, Bârsa, Homorodul Mare, Homorodul Mic, Cibin, Lotru, Topolog, Olteț

afluenții Argeșului: Vâlsan, Râul Doamnei, Argeșel, Sabar, Dâmbovița, Neajlov

afluenții Ialomiței: Cricovul Dulce, Prahova

afluenții Cibinului: Sadu și Hârtibaciu

Afluenți Olteț: Cerna

Afluenți Vedea: Cotmeana și Teleorman

afluenții Dâmboviței: Colentina și Dâmbovicioara

Afluenți Neajlov: Câlniștea și Glavacioc

afluenții Prahovei: Doftana, Teleajen și Cricovul Sărat

3. Grupa de est

a. Siret

- cu afluenții: Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Șușița, Râmnicul Sărat, Buzău, Bârlad, Covurului

Afluenți Suceava: Putna și Sucevița

afluenții Moldovei: Neamț și Moldovița

afluenții Bistriței: Dorna, Neagra, Cracău, Bistricioara, Bicaz, Tarcău

afluenții Trotușului: Uz, Slănic, Oituz, Cașin, Tazlău

afluenții Putna: Năruja, Zăbală, Milcov

afluenții Buzăului: Bâsca Mare, Bâsca Mică, Slănic, Câlnău, Bâsca Chiojdului

afluenții Bârladului: Racova, Tutova, Zeletin, Vaslui, Crasna

b. Prut

- cu afluenții: Bașeu și Jijia

Afluenti Jijia: Sitna și Bahlui

4. Grupa râurilor dobrogene

- Telița, Taița, Slava, Cașimcea și alte râuri scurte din vestul Dobrogei

Apele stătătoare (Lacurile Romaniei)

Lacurile ocupă o suprafață mică, doar 1,1% din teritoriul țării. Cel mai mare lac este laguna Razim (415 km²)

Clasificarea lacurilor

1. Lacurile de munte

a. glaciare

Munții Retezat: Bucura;

Munții Parâng: Gâlcescu;

Munții Făgăraș: Capra și Bâlea;

Munții Rodnei: Lala și Buhăiescu;

b. in cratere vulcanice

Muntele Puciosu: Sfânta Ana;

c. de baraj natural

Lacul Rosu în bazinul superior al Bicazului

d. lacuri de acumulare

pe Bistrița: Izvorul Muntelui;

pe Argeș: Vidraru;

pe Sadu: Negovanu;

pe Someșul Cald și Mic: Mărișel, Fântânele, Gilău;

pe Lotru: Vidra

pe Dunăre: Porțile de Fier.

2. Lacurile de deal și podiș

a. iazuri și heleștee

în Podișul Transilvaniei: Cătina, Geaca, Zău de Câmpie

pe Sitna: Dracșani

b. lacuri de acumulare

pe Bistrița (12)

pe Argeș (14)

c. lacuri în masive de sare

Slănic, Telega, Ocnele Mari, Turda, Ocna Dej, Sovata

3. Lacuri de câmpie

a. limanuri fluviatile

pe Dunăre: Mosiștea și Gălățui;

pe Ialomița: Snagov, Căldărușeni, Amara;

pe Buzău: Jirlău, Balta Albă

b. iazuri și heleștee

Herăstrău, Cefa (în Câmpia de Vest)

c. lacuri de agrement de lângă București

Băneasa, Mogoșoaia, Tei, Floreasca

4. Lacuri din lunca și Delta Dunării

a. limanuri fluviatile

Mosiștea, Bugeac, Oltina, Vederoasa

b. lacuri de lunca

Brateș, Crapina

c. lacuri din delta

Fortuna, Rusca, Gorgova, Roșu, Dranov, Tatanir

5. Limanuri și lagune de pe malul mării

a. limanuri maritime

Babadagu, Techirghiol, Mangalia, Agigea, Tașaul, Agirghiol

b. lagune

Razim, Zmeica, șinoe, Golovița, Siutghiol

Marea Neagră

1. Suprafața este de 462.535 km² (împreună cu Marea Azov). Este o mare de tip continental; țarmurile ei sunt cuprinse între Europa și Asia Mică.

2. Adâncimea maximă este de 2211 m undeva la mijlocul mării, mai aproape de țarmul sudic.

3. Temperatura apei variază la suprafată între iarna (0°C) și vara (20-24°C), iar în adâncime se menține constantă în jurul a 8-9°C.

4. Salinitatea apei variaza cu adâncimea, deosebindu-se două straturi:

- unul la suprafată de aproximativ 180 m grosime, alimentat cu ape fluviale (salinitate de 17-18 ‰), fiind populat de vietați marine;

- al doilea, sub 180 m (salinitatea 22‰), cu acumulări de gaze toxice ce împiedică dezvoltarea faunei.

5. Curenții marini sunt determinați de salinitatea mai ridicată a Mării Mediterane, aceasta ducând la apariția unor curenți prin strâmtoarea Bosfor. Există totodată un curent de suprafața cu traseu circular determinat de vânturi.

6. Țarmul românesc al Mării Negre măsoara 244 km și se întinde de la gura sudică a brațului Chilia până la Vama Veche.

Înapoi | Geografia României